Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Comunicat ÎCCJ: Trimitere în judecată – tratamente neomenoase – Petrescu Marian – SUPC – PÎCCJ

Articol recomandat pentru:Public larg
Penitenciarul Galaţi

9 martie 2017

Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

În dosarul având ca obiect denunţul formulat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc împotriva numitului PETRESCU MARIAN, procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările şi au dispus trimiterea acestuia în judecată sub aspectul săvârşirii infracțiunii de tratamente neomenoase.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 1 februarie 1959 – 12 iunie 1961, inculpatul Petrescu Marian, în calitate de comandant al Penitenciarului Galați, prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârșite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligațiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreționare, prin abuz de funcție, a supus, din motive politice, colectivitatea deținuților politici (contrarevoluționari) încarcerați în acest penitenciar, aflați sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane și degradante), tortură fizică și psihică și exterminare.

Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în aplicarea politicii de stat a „luptei cu duşmanii regimului de democraţie populară”, împotriva populaţiei (în sens de colectivitate) deţinuţilor „contrarevoluţionari”, adversari ai acelui regim, aflaţi sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive şi particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galați, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrităţii fizice şi psihice, alte tratamente inumane şi degradante, cauzatoare de suferinţe fizice şi tulburări psihice puternice şi privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenţei lor la acel grup.

În concret, inculpatul a supus deținuții la tratamente neomenoase (inumane și degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate și în mod sistematic în timp deținuților politici, cărora le-au fost cauzate suferințe fizice și psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistență medicală sau acordarea ei în condiții improprii pentru tratarea bolilor de care aceștia sufereau, ținerea în frig pe timp de iarnă, condiții mizere de cazare și echipament), tortură fizică și psihică concretizată în bătăi repetate, sancțiuni disciplinare, pedepse și exterminare.

Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenție menționat, dintre care 90 deținuți politici (contrarevoluționari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Așa cum reiese din probele administrate, în perioada avută în vedere, condiţiile de detenţie erau influenţate de factorul individual, mai precis de comandantul  penitenciarului, coloniei sau unităţii de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuşi deţinuţii.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut că regimul de exterminare impus deținuților politici încarcerați în Penitenciarul Galați de inculpatul Petrescu Marian în perioada de referință, respectiv 1 februarie 1959 – 1966, s-a concretizat în încălcări grave ale drepturilor omului în mod sistematic și diferite forme de abuz, constând în:

  • completa izolare în care erau ținuți deținuții politici;
  • lipsa unui program de socializare și a permisiunii de a munci, precum și nerespectarea întocmai a normelor legale privind plimbarea;
  • sancțiunile extrem de dure și disproporționate față de gravitatea abaterilor deținuților sau chiar în lipsa acestora;
  • regimul alimentar deficitar și lipsa asistenței medicale corespunzătoare;
  • condițiile mizere din celule.

Atitudinea inumană a comandantului de penitenciar, în speță a inculpatului PETRESCU MARIAN rezultă și din faptul că în aplicarea normelor privind decesele deținuților, aceștia, după deces, erau înmormântați într-o zonă anume destinată din cimitirul Galați, fără să fie înștiințate familiile și fără să li se cunoască locul de înmormântare.

Toți deținuții decedați în perioada de referință au fost înmormântați în cimitirul comun, locurile de veci neputând fi identificate de familii.

Pentru încadrarea juridică a faptei  în infracțiunea de tratamente neomenoase, prevăzută și pedepsită de art.358 alin.1 din Codul penal 1968, Titlul XI al Părții Speciale – Legea nr.15/1968, intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969, cu aplic. disp. art.41 alin.2 din același cod și art.5 Cod penal s-a avut în vedere, printre altele, și Sentința Penală nr.122/F, din 24 iulie 2015, a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr.3986/2/2014, privind pe inculpatul VIȘINESCU ALEXANDRU, care a stabilit că faptele menționate sunt prevăzute de legea penală pe toată perioada între săvârșirea de către inculpat a primelor acte materiale de executare și până în prezent, astfel pentru actele materiale care au debutat la data de 1 februarie 1959 (odată cu preluarea funcţiei de comandant al Penitenciarului Galați de către inculpat), consumate până la data de 17 iunie 1960 (când au intrat în vigoare dispoziţiile Decretului nr.212/1960), incriminarea lor este prevăzută în art.245, art.248, art.471 şi art.4641 alin.l şi alin.2 rap. la art.463 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, purtare abuzivă, vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi, respectiv, omor.

Epuizarea faptelor, încorporând acte materiale similare, săvârşite începând cu data de 17.06.1960 a avut loc la data de 12.06.1961, când s-a înregistrat ultimul deces în Penitenciarul Galați.

Actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 şi cele similare săvârşite începând cu acea dată, întemeiate pe o rezoluţie infracţională unică şi îndreptate împotriva aceleiaşi colectivităţi a deţinuţilor politici, aflaţi sub puterea inculpatului în postura de „duşmani” (adversari), constituie o unitate legală de infracţiune, în formă continuată, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), realizând astfel conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, prevăzută, la momentul epuizării, de art. 2314 alin.l şi alin.3 din acelaşi cod, care stabileşte, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeaşi cu cea prevăzută, în reglementarea sub imperiul căreia au fost comise primele acte materiale, pentru infracţiunea de omor.

Prin Decizia nr.511/2013 (publicată în Monitorul Oficial nr.75 din data de  30 ianuarie 2014), Curtea Constituţională, raliindu-se jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constatat, cu valoare de principiu, constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal 1968 privitoare la aplicarea imediată a dispoziţiilor, mai severe, referitoare la imprescriptibilitate, inclusiv în cazul infracţiunilor comise anterior reglementării acesteia, exceptând situaţia când termenul de prescripţie iniţial prevăzut era deja împlinit la data intrării în vigoare a acelor dispoziţii.

În actualul Cod penal – Legea nr.286/2009 (intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014), a fost menţinută dispoziţia din Codul penal 1968, potrivit căreia prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra umanităţii, indiferent de data la care au fost comise (art. 153 alin.2 lit.a).

Față de cele arătate mai sus, se reține că incriminarea faptelor săvârșite de inculpat a avut loc sub imperiul tuturor legilor penale care s-au succedat de la primele acte materiale de executare și până în prezent, precum și imprescriptibilitatea tuturor infracțiunilor continuate al căror conținut constitutiv îl realizează acestea conform legilor penale succesive, raportat la momentul comiterii ultimului act, potrivit art.5 din Codul penal, legea mai favorabilă este Codul penal din 1968.

Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluţionare, Curții de Apel București.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.   

Sursă: site-ul Ministerului Public