Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Decretul nr. 163 din 7 februarie 1949 – înființarea Trupelor de Securitate

Articol recomandat pentru:Public larg
Decret înființarea Trupelor de Securitate

Instalarea Guvernului Petru Groza la 6 martie 1945 a marcat în plan politic prima etapă în cucerirea puterii de către comunişti. În acord cu propria doctrină totalitară, partidul-stat va urmări să-şi consolideze regimul și să exercite un control cvasi-total asupra societății românești. 

Partidul comunist, cu sprijin și sub control sovietic, a preluat și transformat radical vechile instituții și structuri ale statului burghez antebelic.

Mai întâi, fostul serviciu secret, Direcţia Generală a Poliţiei de Siguranţă, a fost “epurat” și completat cu “elemente” care, de cele mai multe ori aveau o instrucţie precară, dar se remarcau prin fidelitatea față de partid. Astfel, prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR a fost creată Direcţia Generală a Securității Poporului (DGSP) – Securitatea, supranumită “braţul înarmat al partidului”. Şi Jandarmeria, subordonată Ministerului Afacerilor Interne, va cunoaște o evoluţie dramatică prin măsurile de “democratizare” în urma cărora ofiţerii şi subofiţerii, consideraţi “elemente duşmănoase”, au fost “epuraţi”. Foarte mulţi au fost arestați şi condamnați la închisoare. În locul cadrelor “compromise şi reacţionare” au fost reangajaţi gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri proveniți în mare parte din diviziile de voluntari constituite din foştii prizonierii români în URSS.

Încă din primii ani ai regimului comunist s-a constatat că pentru acțiunile represive de mare amploare, care vizau comunităţi întregi, era nevoie de forțe mult mai puternice. Problema a fost abordată în cadrul Conferinţei Naţionale a PCR din octombrie 1945, unde, printre altele, s-a subliniat “necesitatea asigurării îndeplinirii noilor misiuni încredințate de guvernul muncitoresc-țărănesc unităților militare ale Ministerului de Interne”. 

La alegerile din noiembrie 1946 comuniştii au resimţit lipsa unor trupe loiale pe care să le folosească la fraudarea scrutinul. Cu această ocazie, autorităţile, neavând încredere în militari, au ordonat înfiinţarea de unităţi de intervenţie alcătuite din efectivele jandarmeriei teritoriale, urmând ca în scurt timp experimentul să fie generalizat la nivel național. O contribuție importantă a fost adusă de plutoanele de securitate create ad-hoc la operațiunile de colectare a cotelor obligatorii. Pe măsura “ascuţirii luptei de clasă”, îndeosebi după noiembrie 1946, s-a trecut la mărirea numărului de unităţi de securitate, ajungându-se ca în intervalul de timp cuprins între primăvara anului 1947 şi 1 septembrie 1948 să fie înființate 11 batalioane de intervenție.

În octombrie 1947, în urma deciziei ministrului de Interne, Teohari Georgescu, a fost constituit Secretariatul General pentru Trupe (pompieri, grăniceri și jandarmi). La conducerea noii structuri, între ianuarie şi mai 1948, s-a aflat generalul – maior Iacob Teclu, la origine ofițer de carieră, trecut de partea comuniștilor și fost comandant al Diviziei “Tudor Vladimirescu”.

După înființarea Securității venise momentul ca și trupele de jandarmi să-și schimbe denumirea, şi, mai ales, menirea. Deși noua sintagmă – trupe de securitate – circula în cadrul MI încă din a doua jumătate a anului 1948, aceasta s-a impus în nomenclatorul trupelor prin două acte normative ulterioare: Ordinului nr. 10052 din 23.01.1949 şi Decretul nr. 163 din 7 februarie 1949, care statuau înființarea noii structuri. Printr-o ședință de lucru care a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne la 9 februarie 1949 s-a analizat raportul Secretariatului General pentru Trupe cu privire la înființarea trupelor de securitate. Problemele privind analiza activității, organizarea, dotarea și încadrarea au stat pe ordinea de zi. La punctul privind perspectivele de viitor, Teohari Georgescu, ministrul de interne, afirma că lupta cu „dușmanii de clasă” era încă la început şi va „crește în intensitate, căci dușmanul turbează şi el va căuta şi poate încă să lovească”.

O reorganizare a trupelor Ministerului de Interne s-a făcut prin Decizia ministerială nr. 84 din 24 martie 1949, când Secretariatul General pentru Trupe a fost transformat în Comandamentul Trupelor MAI. În interiorul noii structuri a fost creat Comandamentul Trupelor de Securitate (CTS) sub conducerea generalului Eremia Popescu, fost comandant al trupelor de grăniceri. În componența CTS au intrat: un regiment și un batalion în garnizoana București, 11 batalioane de intervenție cantonate în întreaga ţară şi 17 centre de instrucție. Începând din octombrie 1949 au fost înființate mai multe brigăzi teritoriale de securitate. 

De-a lungul perioadei comuniste trupele de securitate au fost implicate în reprimarea revoltelor țărănești, lichidarea rezistenţei din munţi, dar şi în asigurarea pazei în penitenciare şi colonii de muncă. Ulterior, misiunile de bază au fost cele de “luptă antiteroristă”, paza de obiective industriale strategice, aeroporturi, paza ambasadelor etc.

Începând cu anul 1949 acţiunile de rezistenţă anticomunistă au luat amploare. Locuitorii satelor s-au opus din răsputeri acțiunii de colectivizare forţată a agriculturii şi a predării cotelor obligatorii. Decidenții politici erau însă hotărâți  să reprime cu orice mijloace rezistența țăranilor: „Avem județe întregi de chiaburi şi dacă ar lua foc un județ, acolo nu se va mai putea merge cu propaganda, ci va trebui acționat”, declara ministrul Teohari Georgescu. Adevăratul război avea să fie dus cu grupările de partizani retrase în munţi. Pentru a Ie destructura, Securitatea a organizat vaste rețele informative, înainte de a fi trimise trupele CTS, formate în marea majoritate din militari în termen recrutați prin serviciul militar obligatoriu din rândul tinerilor “cu origine sănătoasă”. Confruntările de peste un deceniu între “bandiți”, așa cum erau numiți luptătorii anticomuniștii, şi trupele de securitate s-au soldat cu numeroase victime, în ambele tabere. Morții CTS au fost înaintați în grad post-mortem și trecuți în galeria “Eroilor Trupelor de Securitate”, figurând până la prăbușirea comunismului la loc de cinste în toate unitățile militare ale trupelor de securitate din România.

Bibliografie:
Trupele de Securitate (1949-1989), Florica Dobre, Florian Banu, Camelia Duică, Silviu B. Moldovan, Liviu Țăranu (editori), București, Editura Nemira, 2004 

G-ral-brigadă (r) Mihalache D. Vasile, Gr-al.-brigadă. (r) Suciu P. Ioan, Istoria Jandar­me­riei Române, 1850-2000, București, 2000.

Text redactat de Constantin Petre