Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

IICCMER demarează o campanie de investigaţii arheologice pentru identificarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în penitenciarul Aiud

Articol recomandat pentru:Public larg

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) desfăşoară la Aiud, începând cu data de 2 iulie 2012,  o campanie de investigaţii arheologice în zona Râpa Robilor, unde au fost înhumaţi o parte dintre deținuții decedaţi în închisoarea din localitate. 

Cercetarea arheologică din acest an are drept scop căutarea, recuperarea şi deshumarea osemintelor unor foşti deţinuţi politici, precum şi identificarea acestora. Datorită lucrărilor efectuate în zonă, investigaţiile se vor desfăşura doar într-un anumit sector din fosta parcelă de teren rezervată în trecut pentru cimitirul penitenciarului, pe o suprafaţă ce nu a fost afectată de lucrările menţionate. Cercetarea arheologică va fi realizată de o echipă de arheologi coordonată de către d-nul Marius Oprea, directorul departamentului de investigaţii din cadrul IICCMER. În teren, lucrările vor fi coordonate de dl. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, alături de care se vor afla Paul Scrobotă (director Muzeul de Istorie Aiud), Gabriel Rustoiu (director Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia) şi Horaţiu Groza (Muzeul de Istorie Turda). Forţa de muncă necesară pentru săpăturile arheologice va fi asigurată de către penitenciarul Aiud.

Conform actelor nominale de deces aflate la Primăria Aiud, în perioada 1945- 1947, nu mai puţin de 149 de persoane au decedat în penitenciarul Aiud, jumătate din aceştia fiind acuzaţi de delicte politice. În intervalul 1948–1964, aici au decedat 437 de persoane, însă după unele estimări neoficiale, cifra deceselor ar fi de circa 700.

IICCMER face precizarea că acţiunea de la Aiud are inclusiv o dimensiune de recuperare a memoriei, căutând să cinstească amintirea celor care, pentru convingerile lor democratice, au fost eliminaţi în sistemul carceral al regimului comunist.

***

În cursul lunii iunie 2011, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) a întreprins în mun. Aiud, jud. Alba, pe locul cunoscut sub denumirea de Râpa Robilor, primele cercetări arheologice care au vizat identificarea gropilor de morminte şi deshumarea foştilor deţinuţi politici, care au decedat în Penitenciarul Aiud în perioada comunistă. Acest demers va fi continuat în acest an de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), instituţie publică aflată în subordinea Guvernului României şi în coordonarea Primului-ministru. 

Terenul vizat de săpăturile arheologice se află în partea de sud-est a localităţii, în dreptul străzii Ostaşilor, cu acces direct dinspre staţia CFR. Conform documentelor existente, din punct de vedere juridic, terenul figurează ca domeniu privat aflat în proprietatea Primăriei Aiud. În anul 2009, Primăria a cedat terenul în folosinţă gratuită pentru o perioadă de 49 de ani către Schitul Înălţarea Sfintei Cruci, un mic şi restrâns aşezământ monahal situat în zona respectivă, care deserveşte şi Monumentului Calvarul Aiudului, închinat memoriei foştilor deţinuţi politici. După preluarea în folosinţă a respectivului teren, Biserica Ortodoxă a iniţiat edificarea în perioada următoare a unei biserici şi a unui aşezământ monahal. Lucrările întreprinse, care au vizat pregătirea locului unde vor fi ridicate edificiile menţionate, au determinat excavarea şi evacuarea unor cantităţi mari de pământ, însă această acţiune a afectat şi o parte însemnată din suprafaţa fostului cimitir.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) desfăşoară la Aiud, începând cu data de 2 iulie 2012, o campanie de investigaţii arheologice în zona Râpa Robilor, unde au fost înhumaţi o parte dintre deținuții decedaţi în închisoarea din localitate. În cimitirul penitenciarului gropile de înhumare se făceau ziua de către deţinuţi de drept comun, iar transportul şi îngroparea cadavrelor se făcea numai noaptea, mormintele nefiind marcate cu cruce.

Cercetarea arheologică din acest an are drept scop căutarea, recuperarea şi deshumarea osemintelor unor foşti deţinuţi politici, precum şi identificarea acestora. Datorită lucrărilor efectuate în zonă, investigaţiile se vor desfăşura doar într-un anumit sector din fosta parcelă de teren rezervată în trecut pentru cimitirul penitenciarului, pe o suprafaţă ce nu a fost afectată de lucrările menţionate. Cercetarea arheologică va fi realizată de o echipă de arheologi coordonată de către d-nul Marius Oprea, directorul departamentului de investigaţii din cadrul IICCMER. În teren, lucrările vor fi coordonate de dl. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, alături de care se vor afla Paul Scrobotă (director Muzeul de Istorie Aiud), Gabriel Rustoiu (director Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia) şi Horaţiu Groza (Muzeul de Istorie Turda). Forţa de muncă necesară pentru săpăturile arheologice va fi asigurată de către penitenciarul Aiud.

* * *

Penitenciarul Aiud, alături de Sighet, Gherla sau Râmnicu Sărat, a fost un loc de exterminare pentru diferite categorii de deţinuţi din gulagul românesc. Aiudul a rămas în istoria comunismului drept cel mai important şi mai dur loc de detenţie, unde au existat deţinuţi politici până la sfârşitul anilor ’80.

După 23 august 1944, la Aiud au fost încarceraţi atât deţinuţi politici, cât şi deţinuţi de drept comun. Deţinuţii politici de la Aiud proveneau din rândul membrilor partidelor politice, legionarilor, criminalilor de război, armatei, poliţiştilor, jandarmilor, Siguranţei, SSI-ului sau clericilor.

Din 1948, mai ales după ce a intervenit militarizarea sistemului penitenciar şi trecerea acestuia în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la Aiud au fost aduşi deţinuţii politici acuzaţi de delicte politice grave, cei consideraţi criminali de război şi intelectuali (avocaţi, arhitecţi, comercianţi, farmacişti, medici, ingineri, învăţători, profesori, preoţi, scriitori, militari, ziarişti, bancheri, chiaburi, industriaşi şi patroni).

În intervalul 1945-1948 numărul deţinuţilor politici din închisoarea Aiud a cunoscut importante variaţii. La începutul intervalului aici se aflau închise 163 de persoane, iar în 1948 efectivul a crescut la 2158 de suflete. În anii următori, numărul deţinuţilor a crescut continuu ca urmare a valurilor succesive de arestări şi condamnări din toate păturile sociale. Conform statisticilor oficiale, în anul 1949 penitenciarul era populat de 4009 deţinuţi politici, iar după acest an şi până în 1964 populaţia concentraţionară din stabilimentul carceral nu a depăşit 3200 de deţinuţi politici. Conform unei statistici a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în intervalul 1950-1964, numărul deţinuţilor politici de la Aiud a fost de 14193.

Potrivit actelor nominale de deces aflate la Primăria Aiud, în perioada 1945-1947 nu mai puţin de 149 de persoane au decedat la Aiud, jumătate din aceştia fiind acuzaţi de delicte politice. În intervalul 1948–1964 aici au decedat 437 de persoane, însă după unele estimări neoficiale cifra deceselor ar fi de circa 700.

Începând cu anul 1948 deţinuţii politici au fost izolaţi de cei de drept comun, regimul de detenţie pentru prima categorie modificându-se în mod radical, politica instituită fiind cea de exterminare lentă. Documentele care fac referire la decesele din penitenciarul Aiud pentru perioada 1950–1964 menţionează următoarele cauze: tuberculoză, pneumonie, congestie pulmonară, caşexie, cancer (intestinal, duodenal, pulmonar, prostatic), ocluzie intestinală, septicemie, paralizie cardiacă, insuficienţă hepatică, cardiacă, renală, distrofie, hemoragie cerebrală, meningită, ciroză. Evident, aceste afecţiuni au fost cauzate de relele tratamente la care au fost supuşi deţinuţii: torturile fizice şi psihice aplicate, înfometarea accentuată, frigul excesiv precum şi absenţa asistenţei medicale. Vinovaţi de această situaţie au fost toţi cei care au ocupat diferite posturi şi funcţii în structurile operative şi administrative ale unităţii penitenciare din Aiud (ofiţeri şi subofiţeri, politruci, cadre de Securitate).

După preluarea întregii puteri în stat de către comunişti, începând cu anul 1948 şi până în 1964 când a fost dat decretul pentru amnistia pedepselor celor cu condamnări politice, penitenciarul Aiud a avut următorii directori şi comandanţi: maior Alexandru Farcaş (1948-1950), căpitan Nicolae Dorobanţu (1950-1953), colonel Ştefan Koller (1953-1958) şi colonel Gheorghe Crăciun (1958-1964).