Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

IICCMER lansează, împreună cu Adevărul, dezbaterea Dreptul la memorie. Muzeul Comunismului din România.

Articol recomandat pentru:Public larg

Începând din 17 iulie 2014, în fiecare joi, de la orele 11.00, la Adevărul Live, vor discuta despre trecut, dar şi despre viitor, despre lecţiile memoriei şi amneziile prezentului, istorici, sociologi, antropologi, teologi, oameni politici şi de cultură.

Ne întrunim astăzi pentru a închide un capitol sumbru din trecutul ţării noastre. Luând act de realităţile prezentate în Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, afirm cu deplină responsabilitate: regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal.“ Traian Băsescu, preşedinte al României, 18 decembrie 2006.

Nu i-am bătut la tălpi cu ciocanul. Era doar un levier.“ Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla în perioada comunistă, 10 iulie 2014.

La 25 de ani de la Revoluţie, la opt ani de la condamnarea oficială a comunismului, cu surle, trâmbiţe şi fluierături, încă suntem martorii unor nonşalante amnezii în legătură cu regimul de tristă amintire. În aceeaşi vreme, mai bine de jumătate dintre români regretă comunismul, în timp ce alţii îl reduc la dimensiune criminală.

Ne împărţim, brutal, în anticomunişti pasionali, nostalgici şi dezinteresaţi. Şi toţi continuăm să ne înghesuim în aceleaşi autobuze vechi, să ne bucurăm la ospeţe şi concedii, fără să percepem că e ceva în neregulă cu noi înşine şi cu relaţiile pe care putem să le avem. Rămânem fiii unei societăţi care nu mai e a noastră, dar care a fost a noastră şi a părinţilor noştri. Rămânem nişte postcomunişti fără oglindă şi fără memorie.

„Adevărul“ şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) vă invită să vă cereţi dreptul la memorie. Ce a fost comunismul, ce moştenire ne-a lăsat şi cum transmitem această moştenire şi celor care vor veni în urma noastră?

S-ar părea că necesitatea infiinţării unui Muzeu al Comunismului în România e subînţeleasă. Totuşi, birocraţia, indiferenţa unor politicieni-simbol ai continuităţii comunismului în postcomunism şi alte dispute de abordare a trecutului au făcut ca Muzeul Comunismului să rămână aşa cum a rămas şi comunismul: încremenit în proiect.

Cui foloseşte un Muzeu al Comunismului? Cui foloseşte amintirea? Cât de subiectivă poate fi, de fapt, amintirea despre comunism? Ar trebui să trateze ideologia utopică ori suferinţa pe care-a provocat-o? Ar trebui să vorbească despre viaţa de zi cu zi, despre oamenii care s-au bucurat pentru prima Dacie şi pentru concediul gratuit la munte şi la mare? Despre marile realizări industriale ori despre marile drame din satele colectivizate?

Răspundem la aceste întrebări în fiecare joi, de la ora 11.00, la Adevărul Live, alături de reprezentanţi ai instituţiilor implicate în acest proiect şi de personalităţi care au trăit  vremurile regimului dictatorial. Vorbim despre oameni, despre fericirile şi dramele lor în comunism. Aducem această dezbatere din nou în spaţiu public. Fără pasiuni personale, fără uri şi fără nostalgii: ce anume putem folosi azi din trecutul recent al României? Cine are nevoie de Muzeul Comunismului?