Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

IICCMER regretă stingerea din viaţă a două figuri emblematice ale exilului românesc

Articol recomandat pentru:Public larg
black

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) îşi exprimă regretul faţă de stingerea din viaţă a două figuri emblematice ale exilului românesc, Elisabeth Rațiu (1921-2016), soţia fostului lider ţărănist Ion Raţiu, şi Radu Câmpeanu (1922-2016), primul preşedinte al Partidului Național Liberal după căderea regimului comunist.

Elisabeth RaţiuElisabeth Rațiu s-a născut în anul 1921 în Marea Britanie şi s-a căsătorit cu Ion Raţiu în anul în 1945, în Londra, după ce l-a cunoscut la Cambridge. Cei doi au avut doi fii: Indrei, născut în 1946, şi Nicolae, născut în 1948. În 1979, Ion şi Elisabeth Raţiu au înfiinţat la Londra Fundaţia Raţiu (The Ratiu Family Charitable Foundation) cu scopul de a promova şi sprijini proiecte care contribuie la evoluţia învăţământului superior şi a cercetării culturale şi istorice a României. Fundaţia oferă burse anuale studenţilor români care urmează cursuri de masterat ori doctorat la instituţii de învăţământ superior din Marea Britanie. Mai mult, Fundaţia Raţiu oferă capital de start (seed funding) unor proiecte inovative, în special din România, care întreţin şi promovează valorile democratice, artele şi civilizaţia, patrimoniul naţional, societatea civilă şi protejarea mediului înconjurător. Numeroasele proiectele sprijinite de Fundaţia Raţiu de-a lungul timpului urmează viziunea şi principiile stabilite de către Ion Raţiu.
Fundaţia Raţiu sprijină şi colaborează cu Centrul Raţiu pentru Democraţie din Turda, Centrul Cultural Românesc din Londra şi Woodrow Wilson International Centre din Washington, USA. Mai multe detalii despre Fundaţia Raţiu sunt disponibile pe site-ul http://www.ratiufamilyfoundation.com/.

Radu CâmpeanuRadu Câmpeanu s-a născut la 28 februarie 1922, în București şi a absolvit Facultatea de Drept și Științe Economice din București (1945). A fost președintele Tineretului Universitar Național Liberal și conducătorul comitetului studențesc de organizare a ultimei mari manifestări anticomuniste de la 8 noiembrie 1945 – inițiată și condusă de studenți. În perioada 1947-1956 a fost deținut politic. După eliberare, emigrează în Franța împreună cu soția şi fiul său. În 1990 revine în țară, unde participă la reîntemeierea PNL al cărui președinte va fi între 1990 și 1993, fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în municipiul București. A fost candidatul PNL la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 10,64% din voturi și s-a plasat pe locul 2.

Declinul PNL sub conducerea lui Câmpeanu a culminat cu neatingerea, la alegerile electorale din anul 1992, a pragului necesar ascensiunii în Parlament. Acest eşec s-a produs după ieşirea PNL din CDR şi candidarea pe liste proprii. În 1993, Câmpeanu pierde conducerea partidului. Înfiinţează PNL Câmpeanu.

După 1992, diferitele formaţiuni liberale apărute după sciziunile PNL au încercat să se reunească, iar Radu Câmpeanu a rămas izolat, la conducerea unui partid ieşit din calculele politice. În 2003, formaţiunea condusă de Câmpeanu este absorbită în PNL.

Deşi a fost ales senator din partea Alianţei PNL-PD, activitatea sa politică în partid a scăzut în intensitate. A fost senator până la data de 12 decembrie 2008.

„Păstrez în amintire imaginea lui Radu Câmpeanu din sala Senatului Parlamentului României, în decembrie 2009, când la Bucureşti s-au aniversat douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului în Europa de Est. Erau prezenţi personal sau prin mesaje filmate toţi liderii care schimbaseră istoria Europei – Havel, Walesa, Goncz, Jelev şi ceilalţi primii preşedinţi democraţi. Locul lui Radu Câmpeanu era acolo şi aşa va rămâne pe drept în istorie, chiar dacă el nu a avut şansa să câştige alegerile prezidenţiale din 1990, precum ceilalţi”, a declarat fostul preşedinte al României Emil Constantinescu.