Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România şi Fundaţia Culturală „Memoria” anunţă instituirea Premiului „Ion Ioanid”

Articol recomandat pentru:Public larg

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România şi Fundaţia Culturală „Memoria”anunţă instituirea Premiului „Ion Ioanid”. Premiul se va acorda unei lucrări de memorialistică apărută în anul 2007, având ca tematică universul concentraţionar comunist.

Volumele vor fi trimise în două exemplare, de autori sau edituri din ţară sau străinătate, până la data de 1 martie 2008. pe adresa Revistei Memoria, Calea Victoriei 133, sector 1 Bucureşti, cod 010071. (cu specificaţia Pentru Premiul „Ion Ioanid”)

Detalii la tel/fax: 021.212.97.72; 0212527556; 0740-454916 şi pe www.crimelecomunismului.ro

ION IOANID

 – fost memorialist, disident, crainic şi redactor al postului de radio „Europa Liberă”. 

S-a născut în 28.03.1926 în comuna Ilovăţ, jud. Mehedinţi. 

S-a înscris la Facultatea de Drept, dar în anul al treilea a fost exmatriculat din cauza originii sociale „nesănătoase” (tatăl său fusese ministru în perioada interbelică). 

În 1949 a fost arestat pentru prima dată şi anchetat, fiind acuzat de spionaj. La scurt timp, datorită lipsei de probe, a fost pus în libertate. 

În iulie 1952 este arestat a doua oară şi condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru „uneltire împotriva statului”. A trecut prin aproape toate închisorile din România comunistă, fiind un atent observator al realităţilor vremii. Printre locurile de detenţie prin care a trecut se numără: Văcăreşti, Jilava, minele de la Baia-Sprie, Oradea, Aiud. 

De la Baia Sprie în primăvara anului 1953 împreună cu alţi câţiva deţinuţi evadează. Este prins după câteva luni şi ajunge înapoi în închisoare. Este eliberat în 1964 la fel ca numeroşi alţi deţinuţi politici. 

În 1969 reuşeşte să emigreze în Republica Federală Germania unde solicită şi primeşte azil politic. Se stabileşte la München şi după mai bine de un an se angajează la departamentul românesc al postului de radio „Europa Liberă”. În următorii 24 de ani reprezintă una dintre vocile importante care, de la acest post de radio, i-au încurajat pe români. 

După Revoluţie a publicat în ţară la editura Albatros cartea intitulată Închisoarea noastră cea de toate zilele vol I-V, una dintre cele mai cunoscute lucrări de memorialistică a gulagului românesc. În 1999 editura Humanitas a reeditat lucrarea. 

Pe 12 octombrie 2003, cel pe care criticii l-au numit „un Soljeniţîn român” s-a stins din viaţă la München.