Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Presedintele IICCR i-a raspuns domnului Vladimir Tismaneanu, presedintele CPCADCR

Articol recomandat pentru:Public larg

Scrisoare deschisă

Domnului Prof. Univ. Dr. Vladimir Tismăneanu 

Preşedintele Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România 

Stimate Domnule Preşedinte, 

Începem prin a vă mulţumi pentru activitatea Dvs. în calitatea de preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Demersul Dvs. a fost extrem de important în ceea ce priveşte cercetarea şi denunţarea crimelor şi abuzurilor comunismului. 

După finalizarea Raportului, Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România s-a transformat în Comisia Consultativă. În singura întâlnire (21 noiembrie 2007), şi aceea informală, pe care Comisia Consultativă a avut-o cu preşedintele, şefii de servicii şi parte din angajaţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) s-a discutat despre colaborarea dintre instituţiile noastre. Discuţiile au gravitat în jurul cooperării cu scopul punerii în aplicare a recomandărilor Raportului final. 

Într-un interviu recent, declaraţi că „Guvernul adoptă măsuri de tip peronist în loc să aplice recomandările din raportul de condamnare a comunismului” . Dorim să precizăm că, potrivit actului normativ în baza căruia a fost înfiinţat şi funcţionează, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România este o instituţie guvernamentală, aflată în coordonarea primului-ministru. Încercând să evite politizarea istoriei recente, IICCR a făcut şi face demersuri pentru punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste cu privire la condamnarea publică a regimului comunist. În acest sens, considerăm nefondate acuzaţiile pe care le-aţi adus, implicit, la adresa activităţii IICCR, ca instituţie guvernamentală. 

*

Printre numeroasele activităţi şi proiecte derulate de IICCR, dorim să menţionăm numai câteva care au legătură directă cu recomandările Raportului Final: 

  • În anul 2007, IICCR, alături de AFDPR şi Ministerul Justiţiei, a iniţiat un proiect de lege referitor la ştergerea tuturor condamnărilor politice pronunţate de puterea comunistă. Aprobat de către Guvern, proiectul se află acum în dezbaterea Parlamentului. (recomandarea nr. 3 din cap. III – Legislaţie şi justiţie, Raport final)
  • În luna noiembrie 2007, IICCR a organizat la Bucureşti conferinţa internaţională Ways to Consider Communism, conferinţă la care s-au dezbătut strategii de condamnare a regimului comunist la nivel internaţional. (recomandarea nr. 3 din cap. II – Memorializare, Raport final )
  • În aprilie 2007, IICCR a editat, în variantă DVD şi carte, 36 de episoade din Memorialul Durerii, serial realizat de Lucia Hossu Longin, care, de altfel, a fost propusă de primul-ministru în Comitetul Director al IICCR. De asemenea, Institutul a finanţat distribuirea acestor importante mărturii în numeroase şcoli şi licee din România, unde sunt folosite astăzi ca material didactic. (recomandarea nr. 4 din cap. II – Memorializare, Raport final)
  • În 2007, IICCR a obţinut acordul Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru introducerea unui curs opţional de istorie a comunismului, dedicat elevilor de liceu. Introducerea acestui curs şi aprobarea unei programe la nivel naţional reprezintă primul pas în vederea redactării unui manual de istorie a comunismului, pe care IICCR s-a angajat să îl realizeze. Insistăm asupra faptului că, în absenţa unor asemenea demersuri absolut necesare, despre care nu avem cunoştinţă să fi fost întreprinse de Comisia Consultativă, un asemenea manual nu ar putea fi utilizat în şcoli. Vă informăm că IICCR a început deja redactarea manualului în colaborare cu Centrul Educaţia 2000+. (recomandarea nr. 9 din cap. II – Memorializare, Raport final)

*

De la înfiinţarea sa, în decembrie 2005, IICCR a depus mai multe sesizări penale împotriva a aproape 300 de persoane care au săvârşit abuzuri împotriva drepturilor şi libertăţilor omului în timpul regimului comunist, a identificat şi a cercetat cu rigoare ştiinţifică, în prezenţa reprezentanţilor Parchetului şi Poliţiei, precum şi a medicilor legişti, morminte ale unor persoane executate şi înhumate pe ascuns de către Securitate, cât şi gropi comune din preajma fostelor locuri de detenţie ale deţinuţilor politici anticomunişti. Institutul a preluat în administrare şi a început lucrările pentru transformarea închisorii de la Râmnicu Sărat în Muzeu, urmând ca acelaşi lucru să se petreacă şi cu Fortul 13 Jilava (Bucureşti). În 2007, s-au organizat expoziţii dedicate comemorării victimelor comunismului. În ceea ce priveşte educaţia, IICCR organizează anual concursuri adresate elevilor de gimnaziu şi liceu, pe tema Ce înseamnă comunismul pentru mine?, iar cele mai importante contribuţii au fost fie publicate, fie expuse public (în cazul lucrărilor de artă grafică). De asemenea, adresându-ne studenţilor, am realizat atât cursuri de vară pentru cei preocupaţi de cercetarea comunismului, cât şi un program de master (Istoria comunismului românesc), desfăşurat în colaborare cu Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. Întrucât sunt de notorietate publică, nu mai menţionăm numeroasele volume şi materiale video editate de către sau cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România. 

În acest context, domnule Preşedinte, menţionăm că, deşi va arătaţi ostil faţă de Guvern, considerându-l unul „de tip peronist”, şi, implicit, faţă de IICCR ca instituţie guvernamentală, atât Comisia Consultativă, pe care cu onoare o prezidaţi, cât şi Preşedintele României, căruia îi sunt adresate aceste recomandări, nu au întreprins nimic pentru o condamnare reală şi nu doar formală a regimului comunist din România. 

Domnule Preşedinte, 

În textul Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România se precizează în mod explicit că „membrii Comisiei propun şefului statului măsuri legate de: condamnare, memorializare, legislaţie şi justiţie, cercetare în arhive, educaţie” (Raport final, p. 636). Pentru că şeful statului nu şi-a manifestat interesul de a duce la îndeplinire aceste măsuri, Guvernul, prin Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, va prelua această sarcină. 

Vă anunţăm pe această cale că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România îşi va continua misiunea cu care a fost învestit de Primul-Ministru al României, prin H.G. 1724/2005, şi care constă în „investigarea ştiinţifică şi identificarea crimelor, abuzurilor şi încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum şi sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situaţii de încălcare a legii”. 

Vă reamintim că, în virtutea acestei misiuni, indiferent de orice tentativă de politizare a istoriei recente, înţelegem să ne facem datoria. În primul rând, în numele victimelor şi în al doilea rând, pentru că noi, într-adevăr, credem în dreptate şi adevăr. 

Cu aleasă consideraţie, 
Marius Oprea 
Preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor 
Comunismului în România