Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Reluarea operaţiunii de căutare şi deshumare a fraţilor Şuşman, ucişi de Securitate în 1958

Articol recomandat pentru:Public larg
Soţii Teodor şi Ecaterina Şuşman împreună cu trei dintre copii lor - Toader, Traian şi Avisalon

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a organizat în data de 18 august 2014 o acţiune de investigaţii arheologice în satul Tranişu, com. Poieni, jud. Cluj, în scopul descoperirii şi deshumării rămăşiţelor pământeşti ale lui Toader şi Avisalon Şuşman, ucişi de Securitate în 2 februarie 1958.

Toader şi Avisalon Şuşman s-au născut în satul Răchiţele, jud. Cluj, fiind doi dintre cei cinci copii pe care i-au avut împreună Teodor şi Ecaterina Şuşman. Conform actelor de stare civilă, Toader s-a născut în 1 octombrie 1923, iar Avisalon în 27 aprilie 1928. Niciunul dintre ei nu a fost căsătorit. Familia Şuşman a fost una dintre cele mai înstărite din zona Huedinului. Până în 1945, Teodor Şuşman deţinuse funcţia de primar al comunei Răchiţele. Îl regăsim în această postură în timpul guvernărilor liberale (1922-1928, 1930-1934) şi apoi în toată perioada războiului (1939-1945). După constituirea structurilor comuniste locale, tocmai această condiţie materială mai bună, care oferea o anumită independenţă în relaţia cu statul, a devenit sursa problemelor. Puterea comunistă nu avea nevoie de indivizi independenţi şi cu influenţă în comunitate, ci de o masă amorfă şi controlabilă. Din această perspectivă, Şuşman era un clasic „duşman de clasă”. 

Primele represalii au constat în înlăturarea sa din funcţia de primar, în 1945, pentru ca apoi să urmeze alte abuzuri de care nu au fost străini şi câţiva consăteni care, din oportunism şi dorinţă de parvenire, au devenit instrumente ale noului regim politic. Consecinţa acestor acțiuni a dus la radicalizarea atitudinii lui Teodor Şuşman faţă de puterea comunistă. Ceea ce îl făcea şi mai indezirabil în percepţia autorităţilor comuniste era, însă, prestigiul şi autoritatea de care se bucura atât în Răchiţele, cât şi în întreaga zonă a Huedinului şi nu numai. Rezolvarea problemei din perspectiva autorităţilor însemna înlăturarea totală a lui Şuşman din viaţa socială prin arestare și încarcerare. În august 1948, Securitatea a încercat să îl aresteze împreună cu câțiva apropiaţi, însă mulţi dintre cei vizaţi au reuşit să fugă şi să se ascundă. De atunci se poate vorbi de constituirea unui grup armat de rezistenţă anticomunistă, condus de Teodor Şuşman, care în anii următori a activat în zona Munţilor Vlădeasa din Apuseni. Grupul a fost alcătuit din mai multe persoane, între care şi trei dintre copiii lui, Traian (arestat în 16 decembrie 1948), Toader şi Avisalon. Teodor Şuşman senior a fost ucis de Securitate în 15 decembrie 1951, iar ultimii rezistenţi din cadrul grupului au fost cei doi fii ai săi, Toader şi Avisalon, uciși la 2 februarie 1958. 

În această acţiune, pregătită şi organizată în urma unei îndelungate activităţi informative, au fost implicate cadre operative din Securitatea Regiunii Cluj, precum şi trupe de la Batalionul de Securitate din localitatea Floreşti, situată lângă Cluj. Cei doi fraţi se aflau atunci în satul Tranişu, fiind adăpostiţi în gospodăria lui Romul Florea de peDealul Mincii. Conform documentelor Securităţii, echipa care a acţionat în teren a fost condusă de maiorul Ioan Moraru, acesta fiind atunci locţiitorul operativ al şefului Direcţiei de Securitate a Regiunii Cluj, colonelul Iosif Breban. Efectivele Securităţii au fost transportate în teren cu şapte camioane şi autoturisme, acestea fiind lăsate la distanţă de sat pentru a se realiza surprinderea obiectivului. În jurul orei 5:30, gospodăria lui Romul Florea a fost înconjurată şi blocată, în acel moment partizanii aflându-se în podul grajdului. Au fost anchetaţi toţi membrii familiei Florea, concomitent fiind efectuată o percheziţie generală a locuinţei şi anexelor gospodăreşti. La 8:30 s-a trecut la o nouă verificare a podului grajdului, când s-a dispus ca tot fânul ce se afla acolo să fie dat jos. Echipa ce urma să execute această operaţiune a fost întâmpinată cu focuri de armă. A urmat apoi un schimb de focuri de aproximativ două ore. În acest timp, o echipă de asalt a încercat în mai multe rânduri să pătrundă în grajd, însă de fiecare dată fără succes. Pentru a-i intimida pe fraţii Şuşman, s-a dat foc la o căpiţă de fân aflată în spatele grajdului. Alte încercări de pătrundere au fost din nou respinse. În această situaţie, s-a ordonat incendierea unui colţ al grajdului şi încercarea unei noi pătrunderi în interior, respinse şi de această dată. Grajdul a fost cuprins în scurt timp de flăcări, iar din interior riposta armată a încetat. 

Cadavrele lui Toader şi Avisalon Şuşman au fost recuperate a doua zi şi aşezate lângă grajdul care arsese în totalitate. În documentele oficiale se menționează că identificarea cadavelor s-a făcut în prezenţa unui procuror şi că în urma unei autopsii sumare s-a stabilit că „bandiţii au ars de vii”. După unele mărturii, se presupune că victimele au fost lovite şi de gloanţe. Cadavrele arse au fost expuse timp de câteva zile lângă casa familiei Florea, pe un pat de fân. Au fost apoi îngropate într-o groapă comună, săpată de către soldaţi într-o pădurice aflată în apropiere. Nicio autoritate a administraţiei locale nu a eliberat până în prezent certificate de deces, cei doi fiind consideraţi din punct de vedere legal ca persoane dispărute, însă în viaţă. În cazul în care mormântul va fi descoperit, IICCMER va sesiza Parchetul Militar.

Investigaţiile privitoare la descoperirea locului unde au fost îngropate rămăşiţele pământeşti ale fraţilor Şuşman au început încă din vara anului 2010. După un îndelungat efort şi multe cercetări de teren efectuate în satele de munte din zona Huedinului, care au implicat audierea mai multor persoane, verificarea şi confruntarea diferitelor ipoteze şi teorii privitoare la acest caz, s-a reuşit cu o oarecare aproximaţie stabilirea locului unde se presupunea că victimele au fost înhumate. Primele săpături arheologice pentru căutarea mormântului comun au avut loc în iulie 2011. Investigaţiile au fost reluate în 2013 şi au constat în identificarea şi verificarea mai multor persoane în vârstă originare din Tranişu sau din alte sate, care mai puteau oferi informaţii despre localizarea mormântului, unele din acestea fiind însoţite în teren pe locurile unde s-au desfăşurat evenimentele. În urma acestui demers, pe baza noilor mărturii, nu lipsite însă de incertitudini, s-a stabilit o nouă presupusă locaţie a mormântului, care a fost verificată arheologic în cursul acţiunii anunţate. Nu au fost identificate nici un fel de urme ale mormântului. Terenul pe care s-a efectuat cercetarea se află pe o pantă împădurită de deal, fiind impregnat cu multă piatră, chiar cu bucăţi mari de stâncă, precum şi cu multe rădăcini de copaci, care au făcut ca săpăturile să fie extrem de dificile.

Multe dintre persoanele care au fost intervievate susţin că victimele au fost îngropate superficial de soldaţi, iar până în primăvară vietăţile pădurii au dislocat şi risipit o mare parte din ceea ce a mai rămas din trupurile carbonizate ale acestora.

Pentru IICCMER cazul rămâne în continuare deschis, urmând ca pentru obţinerea de noi informaţii să se facă eforturi de identificare a persoanelor care mai sunt în viaţă şi care au fost implicate direct în acţiunea de la Tranişu. Ne referim aici în primul rând la ofiţeri şi subofiţeri, foste cadre angajate la Securitatea Regiunii Cluj, precum şi la soldaţi care atunci se aflau în stagiu militar în cadrul Batalionului de Securitate de la Floreşti – Cluj. 

Cercetările din teren au fost efectuate de o echipă de arheologi şi istorici de la IICCMER: Gheorghe Petrov (coordonator), Marius Oprea, Cosmin Budeancă, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. Acţiunea a beneficiat de sprijinul Primăriei comunei Poieni, a domnilor Dan şi Ghiţă Iancu (RaginoasaSRL, Huedin). Relaţii suplimentare la tel. 0721 400 396 (Gheorghe Petrov).

* * *

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este o structură guvernamentală înființată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea și analizarea din punct de vedere științific a perioadei totalitare și a consecințelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea și implementarea unor instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile și drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva și publica documente referitoare la memoria exilului românesc. 

Ecouri în presă:

Mediafax: Acţiune de recuperare a rămăşiţelor pământeşti ale lui Toader şi Avisalon Şuşman, ucişi de Securitate
Agerpres: IICCMER organizează cercetări pentru deshumarea fraților Toader și Avisalon Șușman, uciși de Securitate
Digi24: Institutul pentru Crimele Comunismului caută încă două victime ale Securității, în Cluj: doi frați, care au ars de vii
Digi24: În căutarea victimelor Securităţii
Realitatea: IICCMER organizează cercetări pentru deshumarea fraților ŞUŞMAN, uciși de Securitate
România Liberă: IICCMER: Arheologii au început căutarea rămășițelor fraților Șușman, omorâți de Securitate
Gazeta de Cluj: Doi anticomunişti incendiaţi de Securitate
Vocea Transilvaniei: Acţiune de recuperare a rămăşiţelor pământeşti ale clujenilor Toader şi Avisalon Şuşman, ucişi de Securitate 
Epoch Times: IICCMER face cercetări pentru deshumarea fraţilor Şuşman, ucişi de Securitate
9 AM News: Rămăşiţele lui Toader şi Avisalon Şuşman vor fi recuperate
Ziarul Făclia: Acţiune IICCMER de căutare şi deshumare a fraţilor Toader şi Avisalon Şuşman

Anexe Foto. Imaginile provin din arhiva familiei Şuşman (poz. 1-3) şi din arhiva CNSAS (poz. 4-8).

  1. Soţii Teodor şi Ecaterina Şuşman împreună cu trei dintre copii lor – Toader, Traian şi Avisalon.
  2. Toader Şuşman.
  3. Avisalon Şuşman.
  4. Gospodăria familiei Romul Florea din Tranişu. Casa în partea dreaptă, iar în stânga resturile grajdului după incendiu. Vedere spre nord.
  5. Rămăşiţele carbonizate ale grajdului. În partea dreaptă se văd cadavrele victimelor. Vedere spre nord.
  6. Cadavrele arse ale lui Toader (dreapta) şi Avisalon Şuşman (stânga).
  7. Locul grajdului cu temelia din piatră, care se mai păstrează parţial şi astăzi. Vedere spre sud-est.
  8. Resturile grajdului şi casa familiei Florea. Vedere spre est.
  9. Reconstituirea gospodăriei familiei Florea de pe Dealul Mincii din Tranişu – casa, grajdul şi sursa aprovizionării cu apă (izvorul). Vedere spre sud.