Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Parchetul General: Stadiul dosarelor privind crimele regimului comunist

Articol recomandat pentru:Public larg

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a înaintat multiple denunţuri către Parchetul General cu privire la abuzurile comise în perioada comunistă de către instituții ale statului, îndeplinindu-și unul dintre importantele sale roluri. În acest context, vă redăm mai jos comunicatul de presă emis de Parchetul General referitor la stadiul dosarelor privind crimele regimului comunist.

COMUNICAT DE PRESĂ

Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au finalizat cercetările în mai multe cauze având ca obiect încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor în perioada totalitarismului, în special anchetele penale efectuate de organele de securitate şi miliţie împotriva oponenţilor regimului comunist, altele fiind în curs de soluționare.

Menționăm că în majoritatea dosarelor cercetările nu au condus în final la tragerea la răspundere penală a vinovaților din cauza intervenirii decesului făptuitorilor, însă instrumentarea lor reprezintă o contribuție esențială la stabilirea responsabilității pentru represiunea ce a caracterizat regimul politic comunist.

Unul dintre dosarele soluționate de Secția parchetelor militare este Dosarul nr. 18/P/2016, înregistrat ca urmare a mai multor sesizări formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (I.I.C.C.M.E.R.) și de persoane fizice.

Din probele administrate a rezultat că legitimarea Partidului Muncitoresc Român şi apoi a Partidului Comunist Român (după 1965) ca sursă unică a puterii în România a fost însoţită de acţiuni represive, care au vizat grupuri largi de populație, începând cu membrii partidelor istorice, continuând în anii ’50 cu arestarea opozanților neafiliați politic, reali sau prezumtivi, care exprimau opinii critice față de schimbările economice şi sociale, sau care reclamau subordonarea României faţă de interesele sovietice. Aceste acţiuni au fost „autorizate” de statul comunist prin introducerea unei legislaţii represive cu un puternic caracter de clasă, norma juridică fiind îndreptată, de cele mai multe ori în mod explicit, împotriva unor grupuri sociale şi deopotrivă împotriva unor grupuri politice, etnice şi religioase.

Deşi toate cele trei Constituţii în vigoare în timpul regimului comunist, promulgate în 1948, 1952 şi 1965, garantau cetăţenilor României drepturi şi libertăţi fundamentale (cum sunt dreptul la proprietate, dreptul la opinie şi liberă exprimare, libertatea conştiinţei şi a convingerilor religioase, dreptul de liberă asociere etc.), prin emiterea de acte normative cu caracter secret şi prin exercitarea abuzivă a actului de justiţie, drepturile constituţionale şi civile au fost practic anulate, golite de conținut.

Noul cadru legislativ a permis un adevărat asalt asupra proprietăţii private, prin naţionalizarea întreprinderilor industriale, de transport, a băncilor, societăţilor de asigurări şi minelor, precum şi prin colectivizarea pământurilor. În consecinţă, zeci de mii de oameni care s-au opus acestor măsuri au fost încarceraţi.

Libertatea religioasă a fost, la rândul ei, restrânsă, interzicerea Bisericii Greco – Catolice conducând la arestarea, anchetarea şi condamnarea abuzivă a multor preoţi, călugări şi credincioşi, printre care cei șapte episcopi a căror beatificare va avea loc în curând: Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu.

Procurorii au reținut în cauză că motivele politice ale represiunii în masă au rămas neschimbate pe toată perioada menţinerii la putere a acestui regim totalitar.

Astfel în perioada 1945-1962 au prevalat măsurile punitive extra-judiciare, care au avut drept consecinţă internarea în colonii şi lagăre de muncă a sute de mii de persoane, din toate categoriile sociale cu excepţia clasei muncitoare, deportarea şi arestarea tuturor „elementelor duşmănoase”.

În perioada 1965-1989 instituţiile aparatului represiv au primit şi şi-au asumat rolul de garant al păstrării puterii politice de către regimul comunist şi conducătorii acestuia, prin prevenirea oricărei acţiuni contestatare sau de opoziţie deschisă.

Acest obiectiv major a putut fi atins şi menţinut, până la 22 decembrie 1989, prin disimularea proceselor politice în procese de drept comun, respectiv prin iniţierea şi coordonarea unui proiect care a vizat controlul informativ al întregii populaţii active din România.

Dosarul menționat, care totalizează peste 100 de volume, a fost soluționat de procurori prin clasare având în vedere că persoanele responsabile de moartea cetățenilor români care s-au opus regimului comunist au decedat. Este vorba de întreaga conducere a partidului, a statului român din perioada 1948-1965, miniștrii de interne, comandanți de penitenciare și lagăre de muncă.

Aceeași soluție de clasare, tot ca urmare a decesului autorilor, s-a dispus de către procurorii militari și în Dosarul nr. 9/P/2016 vizând împușcarea în noaptea de 2/3 august 1950 a unor cetățeni din județul Cluj de către cadre operative ale Securității Poporului din Turda, pentru vina de a se fi opus colectivizării.

În alte cauze mai vechi, Secția parchetelor militare a trimis în judecată persoane care au deținut funcții importante în aparatul de represiune al regimului comunist:

  • în Dosarul nr. 393/P/1992: fostul ministru de interne Alexandru Drăghici pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor și pe foștii ofițeri de securitate col. Briceag Nicolae, Munteanu Ilie, Luțenco Nicolae, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 din Vechiul Cod penal;
  • Dosarul nr. 15/P/1993 cunoscut sub denumirea de „Dosarul Autobuzul”, inițial secretizat și apoi redeschis: fostul șef al Departamentului Securității Statului Postelnicu Tudor, fostul ministru de interne Homoștean George, fostul șef al Securității Timișoara, general maior (rez.) Mortoiu Aurelian, fostul comandant U.S.L.A., colonel (rez.) Blaga Ștefan, fostul comandant al Miliției județului Timiș, Deheleanu Ioan, fostul șef al Inspectoratului Județean Timiș din cadrul Ministerului de Interne, Nica Constantin, colonelul (rez.) Tecșan Constantin, colonel dr. (rez.) Gornic Gheorghe și plt. adj. (rez.) Laza Iulian pentru săvârșirea infracțiunilor de coautorat la omor deosebit de grav, omor calificat, respectiv omor deosebit de grav;
  • Dosarul în care a fost trimis în judecată col. Crăciun Gheorghe, fostul comandant al Penitenciarului Aiud în perioada 1958-1964, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav. Aceasta a fost prima cauză care a expus public mecanismul terorii și exterminării fizice a deținuților politici în penitenciare;
  • Dosarul nr. 48/P/2014 privind pe comandanții penitenciarelor Oradea și Făgăraș, în care s-a pus în aplicare un regim de exterminare, dosar în care nu s-a putut dispune o soluție de trimitere în judecată întrucât cei responsabili decedaseră;
  • Dosarele privind decesul dizidentului Gheorghe Ursu în închisoare: un dosar vizând pe deținutul civil Clită Marian și pe comandanți ai miliției și ai arestului miliției capitalei, respectiv col. Tudor Stănică și Mihail Creangă, iar altul în care, pornindu-se de la jurisprudența C.E.D.O. care a încadrat astfel de fapte ca infracțiuni imprescriptibile, au fost trimiși în judecată doi foști ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, precum și a unui fost ministru de interne și a unui fost şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru complicitate la săvârșirea de infracțiuni contra umanității (comunicatul de presă din data de 1 august 2016).

Alte cauze au fost soluționate prin rechizitoriu de procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică, respectiv dosarul privind pe Alexandru Vișinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963, a cărui trimitere în judecată a făcut obiectul comunicatului de presă din data de 18 iunie 2014, respectiv dosarul privind pe Alexandru Ficior, fost comandant al lagărului de muncă de la Periprava în perioada 1958-1963 (comunicatul de presă din data de 18 august 2014).

Menționăm că într-o altă cauză având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au ocupat funcții de conducere în cadrul Penitenciarului Galați și Colonia de muncă Ostrov, în perioada 1956-1966, s-a dispus clasarea ca urmare a decesului persoanelor cercetate.

Precizăm că pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică se află în lucru încă două dosare ca urmare a sesizărilor formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc cu privire la tratamentele inumane și degradante aplicate minorilor cu handicap sever aflați în Căminul spital pentru minori nerecuperabili Cighir (138 de decese), Căminul spital pentru minori nerecuperabili Păstrăveni (395 de decese), Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili Sighetu Marmației (239 de decese), respectiv cu privire la tratamentele inumane și degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecința decesului a minim 340 minori. În ambele cauze, cercetările se efectuează în acest moment in rem.

sursa: http://www.mpublic.ro/ro/content/c_24-05-2019-12-05

foto: Fototeca online a comunismului românesc, 107/1966

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail office@iiccmer.ro sau la numărul de telefon 021 316 7565.

*** Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Mai multe detalii despre activitatea IICCMER: http://www.iiccmer.ro/ sau https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului.