Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

REZULTATELE CELEI DE-A DOUA CAMPANII DE INVESTIGAȚII ARHEOLOGICE DESFĂȘURATE DE IICCMER ÎN MUN. CARANSEBEȘ, JUD. CARAȘ-SEVERIN

Articol recomandat pentru:Public larg

București, 25 octombrie 2019. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar Timișoara a desfășurat în perioada 15-18 octombrie 2019 a doua campanie de investigații arheologice în mun. Caransebeș din județul Caraș-Severin. Acțiunea a continuat cercetările începute în cursul lunii iunie din acest an în curtea Cercului Militar din oraș unde au fost descoperite mai multe morminte, despre care se presupune că unele ar putea aparține unor opozanți anticomuniști uciși în timpul anchetelor Securității sau executați prin împușcare în urma unor sentințe judecătorești.

În urma unei petiții primite la institut în 2017 am fost informați că în primăvara anului 1977, cu ocazia efectuării unor săpături pentru fundația unui bloc ce urma să se ridice în curtea Casei Armatei din Caransebeș, astăzi Cercul Militar, au fost descoperite câteva morminte de înhumație care, pe baza inventarului funerar și a situației de context, se puteau data în perioada de la mijlocul secolului trecut. Cazul fiind atunci mușamalizat, nu se cunoaște care a fost soarta osemintelor dezvelite.

Clădirea care adăpostește Cercul Militar, aflată pe str. Nicolae Bălcescu la nr. 5, a fost construită în anul 1885 ca liceu pentru fete, funcționând cu această destinație până în anul 1944 când a fost trecută în administrarea Armatei. După informațiile de care dispunem, imobilul a servit timp de câțiva ani ca sediu pentru Comandamentul Unic Teritorial Timiș, o structură militarizată a Securității comuniste, înființată în ianuarie 1949, care a coordonat acțiunile represive îndreptate împotriva grupărilor de partizani anticomuniști din zona Banatului. În apropiere, într-o clădire situată pe strada Horia, până prin anul 1959 s-a aflat și sediul Securității din Caransebeș, iar în vecinătate se află și fosta clădire a penitenciarului, astăzi cu destinație de unitate școlară.

Prin sediul Securității și prin penitenciarul din Caransebeș au trecut foarte mulți partizani anticomuniști și sprijinitori ai acestora din grupările și organizațiile de rezistență bănățene, care după ce au fost capturați și reținuți au fost aduși și anchetați aici, unii fiind dispăruți fără urmă până în zilele noastre. Se cunoaște că în unitatea carcerală au avut loc mai multe execuții prin împușcare a unor persoane condamnate la moarte prin sentințe judecătorești. După unele mărturii, câteva execuții au fost făcute chiar în curtea Cercului Militar, existând suspiciunea că trupurile victimelor ar fi fost îngropate undeva în zonă.

Pentru verificarea informațiilor sesizate, în curtea Cercului Militar s-a organizat o primă intervenție arheologică care s-a desfășurat în cursul lunii iunie din acest an, săpăturile fiind efectuate în apropierea unui bloc cu destinație de cămin pentru cadrele militare din garnizoana orașului, sub care, în anul 1977, au fost descoperite osemintele umane. Cercetările s-au concentrat pe laturile de nord și de est ale clădirii, în spațiile neocupate de suprafețe betonate sau de alte amenajări. S-a acționat cu mijloace manuale și mecanizate, fiind practicate patru unități de săpătură sau secțiuni arheologice, suprafața însumată a acestora fiind de 38,54 mp. Într-o secțiune executată în partea răsăriteană a blocului, spre fostul penitenciar a cărui incintă se învecinează cu curtea Cercului Militar, s-au descoperit două schelete umane dispuse pe direcția est-vest, unul având membrele inferioare orientate spre răsărit, iar celălalt spre apus. Cele două schelete, înhumate la o adâncime apropiată, au fost deranjate parțial de o groapă contemporană în care se aflau resturi de materiale de construcție folosite la ridicarea blocului. Defuncții au fost îngropați fără sicriu și nu au avut obiecte de inventar funerar sau resturi de vestimentație.

Avându-se în vedere descoperirea acestor morminte într-o zonă centrală a orașului unde nu se cunoaște ca în trecut să fi existat vreun cimitir organizat, s-a hotărât continuarea investigațiilor arheologice prin organizarea unei noi campanii de săpături, care s-a desfășurat în perioada 15-18 octombrie. S-a practicat o singură unitate de săpătură cu dimensiunile de 10,50 x 2,50 metri, plasată în partea răsăriteană a blocului, dispusă cu laturile mai lungi pe direcția nord-sud și paralelă cu secțiunea unde în vară s-au găsit cele două schelete, între cele două secțiuni fiind păstrat un martor de pământ. Suprafața mare ce trebuia excavată și consistența dură a solului a făcut ca săpătura să fie realizată parțial cu un utilaj mecanizat. În cadrul de secțiune cercetat au fost descoperite și dezvelite alte 11 morminte, numărul total al mormintelor identificate în cele două campanii de săpături fiind de 13. Defuncții au fost înhumați la adâncimi diferite, care au variat între – 1,23 și – 1,77 metri. Din cele 11 morminte descoperite doar două au fost surprinse integral în cadrul cercetat (M.6, M.7), restul scheletelor intrând mai mult sau mai puțin în profilul de est al secțiunii, acestea urmând să fie dezvelite și recuperate integral într-o campanie viitoare. Înhumările au fost făcute în gropi individuale în cazul a cinci morminte (M.3, M.6, M.7, M.8, M.9), precum și în două gropi comune, una conținând scheletele a două persoane (M.4-M.5) și una a patru persoane (M.10-M.13). Deși nu s-au descoperit urme de lemn putrezit provenit explicit de la sicrie, prezența unor cuie confecționate manual la câteva morminte, presupune că în aceste cazuri înhumările defuncților s-au făcut în sicriu. Gropile mormintelor aveau o dispunere pe două direcții principale, nord-sud și est-vest, însă orientarea scheletelor în groapă era diferită de la caz la caz, acestea fiind așezate cu capul într-o parte sau în alta a celor două direcții. La nici un mormânt nu s-au găsit resturi de vestimentație sau de încălțăminte. În schimb, la două morminte s-au descoperit niște obiecte de inventar funerar cu caracter religios care aparțin mediului catolic. Astfel, de la M.6 s-a recuperat un crucifix din bronz reprezentându-l pe Isus răstignit pe cruce și un mic medalion de pelerinaj confecționat din argint, un medalion similar dar cu alte reprezentări grafice fiind descoperit și la M.7. Fiind niște obiecte religioase de largă utilitate, pe baza analogiilor nu pot fi stabilite cronologii exacte de datare, astfel de piese fiind produse și răspândite pe spații largi în Europa într-o perioadă de timp care ajunge până în epoca contemporană. În ceea ce privește cele două gropi comune identificate, având în vedere pozițiile in situ ale scheletelor, rezultă că trupurile defuncților au fost aruncate în groapă la momentul înhumării. Prezența unor oseminte răvășite în unele gropi de înmormântare, care provin de la morminte mai vechi ce au fost deranjate parțial sau integral, indică o succesiune de înhumări care s-au derulat într-un interval de timp ceva mai îndelungat. Acest lucru presupune că în acest spațiu funerar, necunoscut de nimeni și nicăieri menționat în documentele istorice sau în literatura de specialitate, s-au făcut înhumări încă înainte de perioada comunistă, iar ca ipoteză de lucru, se poate avansa teoria că cel puțin o parte din aceste morminte s-ar afla în legătură cu trecutul penitenciarului aflat în vecinătate. Imobilul fostului penitenciar a fost construit între anii 1911-1913, anterior în oraș existând o unitate de detenție cu capacitate redusă, amenajată în subsolul clădirii Tribunalului, acest edificiu fiind ridicat la începutul secolului al XIX-lea.

În stadiul actual al cercetărilor nu avem deocamdată indicii certe care să demonstreze că unele din mormintele descoperite aparțin unor oameni executați prin împușcare sau uciși prin alte metode de Securitate, însă împrejurările, mărturiile și unele documente din fondul arhivistic al fostei Securități susțin această posibilitate. Toate osemintele descoperite au fost recuperate și predate către Institutul de Medicină Legală din Timișoara, urmând să fie introduse în circuitul oficial al analizelor de specialitate. Rezultatele medicale vor oferi anumite răspunsuri la unele din incertitudinile care acum planează asupra acestui caz.

În baza petiției primite la institut și înainte de prima intervenție arheologică în teren, IICCMER a depus o sesizare la Parchetul Militar Teritorial Timișoara, care a deschis pe acest caz un dosar de cercetare penală. Complexitatea deosebită pe care o prezintă cazul precum și posibilele sale legături cu anumite fapte din trecutul recent, reclamă continuarea cercetărilor arheologice în spațiile unde astăzi se mai poate interveni prin săpătură.

Cercetările au fost efectuate de o echipă de arheologi de la IICCMER și muzeele de istorie din Aiud, Alba Iulia și Turda, alcătuită din Gheorghe Petrov (organizatorul și responsabilul acțiunii), Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Horațiu Groza. Acțiunea a fost sprijinită de Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș și s-a desfășurat în colaborare cu Televiziunea Română.

 Ilustrație Foto / Fig. 1-5: Aspecte din timpul diferitelor etape ale lucrărilor de cercetare arheologică; Fig. 6: Mormântul comun cu rămășițele pământești a două persoane (M.4-M.5); Fig. 7: Mormântul comun cu rămășițele pământești a patru persoane (M.10-M.13); Fig. 8: Aspect din timpul slujbei de pomenire a morților descoperiți; Fig. 9: Demontarea și extragerea osemintelor unui defunct; Fig. 10: Membrii colectivului de cercetare de la IICCMER, angajați și colaboratori.

 

***Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Mai multe detalii despre activitatea IICCMER: http://www.iiccmer.ro/ sau https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului.